Incursiune în delicioasa bucătărie grecească

Articolul de mai jos este creat de Renate si Catalin Nenciu, dragii mei calatori pasionati de gusturile autentic grecesti. Te las in continuare cu povestea lor… “Incursiune in delicioasa bucatarie greceasca”!

Oricine pornește în explorarea Greciei va fi uimit de frumusețea și varietatea peisajelor oferite de această țară, în care atmosfera încărcată de istorie se împletește în mod minunat cu una dintre cele mai sănătoase și gustoase gastronomii ale lumii.

Aici, arta culinară orientală se întâlnește cu cea occidentală în modul cel mai fericit posibil, punând-se accent pe prospețimea produselor, simplitatea și diversitatea lor.

Triada “ulei de măsline, pâine și vin” este elementul comun pentru toate regiunile Greciei, dar la fel de importantă este și lămâia, cu al cărei suc sunt stropite preparatele din carne. Astfel o frigăruie tradițională – souvlaki – ce are in compoziție bucățele de carne de porc asezonate cu sare, piper și oregano, dacă este stropită cu suc de lămâie devine dintr-o dată un preparat sofisticat. Ca și condimente se folosesc cel mai adesea sarea de mare, piperul, oregano, frunzele de dafin, salvia și scorțișoara. Am observat că spre deosebire de cimbru, care este mult folosit în bucătăria românescă și are o aromă foarte puternică, frunzele de oregano au o aromă mai subtilă lăsând produsul gătit – fie carne, fie legume să joace rolul principal în farfurie.

Roșiile sau tomatele, deși în prezent ocupă un loc important în bucătăria Greciei, au început să fie folosite destul de târziu, până în 1820 ca și plante decorative. Solul din zona de nord, denumită Macedonia se pretează atât de bine culturilor de roșii încât Grecia a devenit al 3-lea producător de tomate la nivel mondial, după Statele Unite și Italia.

Grecii au un cult pentru consumarea produselor și condimentelor locale. Rețetele lor sunt simple, lăsând produsul principal al preparatului să iasă în evidență, acesta nefiind înecat în prea multe condimente sau sosuri. Nelipsit este uleiul de măsline extravirgin, adică de cea mai bună calitate. Tavernele și restaurantele locale oferă turiștilor experiența mâncărurilor în sine, dar și introducerea lor în atmosfera tipic grecească – familia se implică în afacere – soția gătește, soțul și copii sevesc la masă iar destul de des veți găsi locuri unde localnicii se distrează și dansează. Acestea fiind spuse, să știți că în această țară numele lanțurilor celebre ale restaurantelor fast-food sunt destul de rar întâlnite. Peste tot unde veți ajunge veți simți mândria grecilor pentru tot ceea ce este tradițional, local … adică tot ceea ce este grecesc!

Aici întâlnim cultura aperitivelor denumite si meze, cu diferențe subtile de la o regiune la alta, care pot fi consumate ca și gustări sau ca fel principal de mâncare, indiferent de ora din zi sau noapte. Aproape toate restaurantele și cafenelele oferă apă gratis ca semn al ospitalității, chiar dacă se comandă doar o cafea. Iar în unele cazuri să nu vă speriați dacă la final veți fi serviți cu câte un desert din partea casei, gen iaurt cu miere sau diverse prăjituri.

Tzatziki - Travel Badgers

Tzatziki. Credit foto: TravelBadgers.com

Poate cel mai renumit meze al grecilor este tzatziki, o cremă de iaurt ce unește perfect în simplitatea sa castravetele, usturoiul, menta, oțetul de vin alb și uleiul de măsline. Iar secretul reușitei și acasă a acestei rețete este acela de a lăsa preparatul câteva ore la odihnit, să-și dezvolte aroma inconfundabilă înainte de a fi servit. Dar să nu uităm nici de celebrele vinete umplute cu brânză sau carne și sos de roșii, ce pot fi servite calde sau reci (melizantes yakhni), de taramosalata (salată de icre de cod), de boureki (plăcinte cu legume și carne), de dolmade (sarmale în foi de viță), de melitzanosalata (salata de vinete), de brânza prăjită, de Fava (salata de linte foarte gustoasă, similară salatei de fasole bătută din Romania), de mavromatika (salată de fasole boabe) sau de florinis (salata de ardei kapia, copți în sos de ulei de măsline și usturoi). Și cum s-ar putea închipui vreo masă fără salata grecească stropită din belșug cu ulei de măsline?

gyros - Travel Badgers

Gyros. Credit foto: TravelBadgers.com

Dacă vreți o gustare rapidă, ieftină și nemaipomenit de bună – combinația ideală pentru turiști – căutați locuri în care se prepară Gyros, pe care am putea sa îl denumim kebabul grecesc sau fast food-ul lor. Singurul element ce îl deosebește de kekabul turcesc este carnea folosită, adecvată religiei. La ortodocși se preferă carnea de porc, pe când musulmanii preferă kebabul cu carne de miel sau vită. Delicios alături de o bere Mythos sau Alfa!

Tot ca și gustare, există mici magazine deschise până în ora 13 ce servesc Pita, o plăcintă cu diverse umpluturi ce este de fapt micul dejun tradițional la greci, alături de o cafea, bineînțeles. Ele sunt limitate doar de imaginația bucătarului, iar un local poate fi apreciat în funcție de diversitatea acestor pitas servite: cu cât numărul umpluturilor este mai mare, cu atât localul este mai bun. Astfel recomandăm Spanakopita (pita cu spanac), Tiropita (pita cu brânză de țară, telemea), Tiropita me feta (pita cu brânză feta), Spanakotiropita (pita cu spanac și brânză telemea).

Și la capitolul supelor, grecii stau foarte bine. Cele mai cunoscute și des întâlnite sunt fasolada (supă de fasole boabe), avgolemono (supa carne, în principal de găină, îngroșată cu orez, ou bătut și suc de lămâie – un adevărat festin!), domato (supa de tomate), fakes (supă de linte) și multe altele.

Deși ca fel principal moussaka este considerată cea mai reprezentativă, există și alte mâncăruri la fel de gustoase. Peștele și fructele de mare sunt la mare cerere, dar și carnea de miel ce este consumată pe tot parcursul anului. Mielul se consumă la proțap, umplut cu orez și mirodenii sau ca și ciorbă dreasă cu smântână, denumită magiritsa.

Pastitio este una dintre renumitele mâncăruri caracteristice insulelor Ionice, în care straturile de macaroane alternează cu cele de carne și cu diverse legume, totul fiind acoperit de un strat gros de sos bechamel. Coaptă la cuptor până capătă o crustă aurie, este diferită de alte specialități precum musacaua, dar la fel de gustoasă. Sofrito (vițel în sos de vin) este de asemenea foarte popular în aceste insule.

Prezent în tavernele din zona de nord Macedonia dar și în cele din insulele Sporades, ca de exemplu în Skyros ori Skiathos, nu puteți rata xifias marinates (file de pește spadă la grătar marinat cu sos de lămâie).

Deserturile grecești arată pasiunea grecilor pentru zahăr și miere, fiind foarte greu să reziști tentației. Cu gândul la caloriile conținute, te simți vinovat în timp ce abia reușești să zici Stop! Această prăjitură este ultima! Vorbim aici de Rizogalo (budincă de orez cu lapte), Kadefi (cataif), Galaktoboureko (plăcintă tradițională cu cremă de lapte și griș), Sikopita (prăjitură de smochine), Poutinga (specifică insulei Corfu), baclava și halva din semințe de susan. Dar trebuie să recunoaștem că una dintre cele mai bune prăjituri gustate vreodată, dar în același timp uimitor de simplă este Revani. Noi am savurat-o în nordul insulei Evia, în stațiunea turistică Pefki. Promitem că vom reveni cu detalii privind această prăjitură.

Dacă ajungeți la Meteora, încercați mierea polifloră nefiltrată, pe care o puteți găsi la oricare din cele 6 mănăstiri. Iar în micile localități din jurul muntelui Olimp puteți cumpăra miere de flori de castan sau de pin, de culoare închisă, cu un gust caracteristic. Așa ceva am achiziționat în satul Litochoro, de la magazinul mănăstirii Sf. Dionisie, unde există o varietate de produse locale de foarte bună calitate, inclusiv diverse condimente, la prețuri convenabile.

Un obicei al bunicilor noștri, pe care l-am aflat ca fiind originar din Grecia este Vasilopita, o prăjitură (ca un pandișpan rotund) pregătită pentru masa de Revelion, în care se ascunde o monedă de argint. Cine va alege felia ce conține și moneda, acela va fi norocos în anul ce începe. Țin minte că bunicile mele pregăteau această prăjitură sub forma unei plăcinte cu brânză de vaci și stafide, restul obiceiului fiind identic respectat.

Kum Quat - Travel Badgers

Fructul Kum Quat. Credit foto: TravelBadgers.com

Dacă ești în Grecia ai de unde alege la capitolul băuturi. Dacă te afli într-una din localitățile de la poalele muntelui Olimp poți savura un ceai, pe care numai aici îl întâlnești – Tuvunu, specific acestui munte. Dar poate mai interesante pot fi aperitivele gen Ouzo și Tsipouro, băuturi tari cu aromă de semințe de anason. Am întâlnit un grec autentic de peste 80 de ani, care considera Tsipouro ca fiind o băutură adevărată, spre deosebire de Ouzo, despre care ne zicea că este pentru femei! Personal considerăm Ouzo mult prea parfumat în timp ce apreciem mai mult Tsipouro, care este în fapt ca o țuică românească de prune de bună calitate. Iar în insula Corfu vă puteți delecta cu lichiorul pe bază de Koum Quat, un fruct specific numai acestei zone.

Kum quat dulceata - Travel Badgers

Dulceata de kum quat. Credit foto: TravelBadgers.com

Vinul preferat al grecilor și cel mai des întâlnit se numește Restinaun vin alb, producție proprie, ce este maturat în butoaie de lemn de brad, împrumutând astfel o aromă inconfundabilă de rășină. În zilele toride de vară, acest vin se bea cu apă minerală. Ca o curiozitate, Restina a depășit granițele Greciei abia în anii ‘60, odată cu dezvoltarea turismului. În prezent Restina și Ouzo sunt mărci reprezentative.

Dacă însă vreți să gustați vinul celui mai vechi producător de vinuri din Grecia, încercați oricare din sortimentele mărcii Boutari. Noi ne-am delectat cu un Boutari Simio Stixis roze din 2013, pe care l-am savurat acasă – am avut surpriza să-l găsim și în meniul restaurantului Meze din centrul Bucureștiului.

Metaxa este în sine o băutură legendară, cu o istorie de peste 130 ani. Asociat cu vinarsul, se găsește în variante de 3, 5 sau 7 stele. Cu cât mai multe stele, cu atât mai rafinată este băutura ce se servește la sfârșitul mesei.

Iar la finalul finalului, mesele se încheie de obicei cu cafea. Cafeaua grecească este tare, se servește în cești mici , fără lapte. Pentru vizitatori, este identică cu cea turcească, dar aveți grijă să nu cereți cafea turcească sau să faceți vreo asemănare între cele două tipuri, pentru că ospitalitatea gazdelor se risipește imediat. Specifică locului este și cafeaua instant, servită cu lapte și cuburi de gheață, în pahare mari, denumită frappé.

Aceasta a fost incursiunea noastră culinară, un rezumat al bucătăriei grecești. Desigur, sunt o mulțime de alte bunătăți tradiționale asociate diverselor zone ale Greciei, dar acestea vor fi descoperite chiar de voi!

Calatorim si povestim cu drag despre minunile pe care le descoperim pe drum.

Ne gasesti aici: badger@travelbadgers.com

Facebook 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Primeste aventurile lui Greek Explorer direct pe email

© Copyright 2017 by Greek Explorer