Se spune ca abia atunci cand lasi deoparte “calea batuta” se intampla lucruri minunate. Fac tot posibilul sa urmez acest sfat zi de zi, atat in ceea ce priveste viata mea cat si calatoriile in care merg.
Am descoperit orasul Lefkada (capitala insulei Lefkada) in septembrie 2017 cand ma pregateam de prima mea experienta cu yachtul (despre care am povestit aici).
Orasul nu se deosebeste prea mult de alte “orase – capitala” ale insulelor grecesti: este plin de taverne, muzica greceasca rasuna linistit la fiecare colt de strada iar atmosfera este cea pe care o cunoastem cu totii. Pe strada pietonala gasim nenumarate magazine care vand de toate mai ales in cursul dupa amiezii dupa ora 18 cand comerciantii isi deschid pravaliile. Grecii sunt cunoscuti pentru “siesta”, pauza de pranz care uneori dureaza pana la ora 18 asa ca nu are rost sa povestesc aici de ce totul se intampla mai ales dupa amiaza in insulele grecesti.
Iti povestesc toate acesta ca sa-ti imaginezi cam cum era atmosfera intr-o seara calduta de septembrie pe la 7 si un pic. Ma plimbam pe strada pietonala cautand ceva inedit: vreun grec cu figura autentica pe care sa-l fotografiez, vreo discutie intre localnici (insula Lefkada nu este atat de turistica precum sunt altele si inca mai ai sanse sa gasesti locuri autentice), vreun desert specific zonei.
Si cum ma plimbam eu asa agale mi-am zis: “ce-ar fi sa cotesc la dreapta asa aiurea sa vad ce e pe stradutele din jur?” Mereu mi-a placut sa “ma pierd” pe stradute in cautarea ineditului.
Zis si facut! Nu merg 30 de metri ca ma loveste un miros puternic de ceva alcool imbinat cu miere. Cel putin mie asa mi s-a parut.
Grabesc pasul sa investighez zona cand vad o grecoaica batrana, bine facuta, ca deschide usa unei cladiri ce parea sa fie destul de veche. M-am apropiat si vad cum imi face semn sa intru. Prin vitrina puteam ghici ce este: o distilerie. Numai ca pe usa sau pe geamuri nu scria nimic.
Dau curs invitatiei facute prin limbajul semnelor si intru. Grecoaica spune ceva pe limba ei insa eu inteleg numai zambetul. Ii zambesc inapoi si privesc in jurul meu.
Eram inconjurat de butoaie si de sticle mici si colorate. O vad ca imi intinde un pahar micut de plastic cu o licoare galbena ca mierea in ea. Incerc sa intreb ce este acolo – in engleza. Grecoaica nu intelege si o cheama pe fata mai tanara care lucra acolo si se afla in partea cealalta a incaperii. Nici aceasta nu intelegea engleza insa reuseste sa spuna “Rozoli. Taste”. Apoi le vad cum ma privesc amandoua asteptand sa gust. Ce era sa fac? Am gustat 🙂
Rozoli
Imi intinde apoi o hartie in care era ceva scris in engleza. Ma uit mai bine si vad ca este povestea lor, a Distileriei Fragoulis. Se pare ca ce am gustat este produsul lor renumit, “Rozoli”, un fel de lichior facut cu miere. (Aveam sa aflu apoi ca acest lichior este cumva specific insulei Lefkada si ca sunt mai multe distilerii care il produc).
Distileria este una de familie si functioneaza de 64 de ani. Aceasta produce in special lichiorul Rozoli cu arome de citrice si condimente insa are pe lista tot felul de alte lichioruri cu arome: despre menta si trandafir imi amintesc clar pentru ca le-am putut gusta si pe acestea.
Vizita mea la Distileria Fragoulis a fost una scurta, cu degustare de lichioruri si cu achizitie de suveniruri savuroase bineinteles.
Apoi iesirea a fost…pe la intrare. Si nu din cauza degustarii ci din cauza faptului ca eu nimerisem initial intrarea din spate a distileriei chiar in momentul in care deschideau – asa am aflat de ce nu era marcata in niciun fel. Intrarea insa, este foarte dichisit aranjata, ca in fotografia de mai jos:
Distileria vinde si alte produse in afara de cele din productie proprie, cum ar fi diverse tipuri de cognacuri, ouzo si vin facut in Lefkada. Cand ajungi in Lefkada merita sa-i faci o vizita: Fragoulis Distillery, Str. Mitropoleos nr.4, Orasul Lefkada.
Cu drag, al tau Greek Explorer
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.